Burnout-ul este o stare de epuizare fizică, emoțională și mentală cauzată de stresul prelungit, în special în contextul profesional. Se caracterizează prin:
- Epuizare fizică: sentimente de oboseală cronică, imunitate scăzută, dureri musculare sau de cap
- Epuizare emoțională: Sentimente de descurajare, cinism, lipsa motivației, distanțare față de muncă sau față de colegi, pierderea sensului sau a scopului
- Reducerea performanței profesionale: dificultăți de concentrare, evitarea responsabilităților, scăderea productivității, negativism legat de activitate
În exprimarea emoțiilor unele semne pot indica existența unor probleme. Este important ca aceste semne să fie luate în considerare ca ele mai departe să nu devină fundamentul unor patologii:
- Sentimente de frustrare: O persoană s-ar putea simți copleșită în gestionarea zilnică a diabetului și preocupată de faptul că nu găsește motivația necesară pentru a face schimbări;
- Stări emoționale negative: Acestea pot include simptome de anxietate, depresie, iritabilitate sau sentimentul că nu se poate face nimic corect în legătură cu diabetul;
- Scăderea atenției și a concentrării: Dificultăți în a se concentra sau a fi atent/ă la sarcini cotidiene;
- Neglijența în auto-îngrijire: omiterea măsurătorile zilnice ale glicemiei, ajustarea incoreactă a insulinei la număul de carbohidrați, sau alegeri alimentare nesănătoase în mod regulat;
- Evitarea controalelor medicale: amânarea sau evitarea programările la medic, simțind că acestea nu sunt de folos sau evitând să afle despre potențialele complicații;
- Retragere socială: Evitarea interacțiunilor cu alții sau izolarea de familie și prieteni din cauza sentimentelor asociate cu diabetul.
Burnoutul în diabetul de tip 1 se referă la o stare de epuizare fizică, emoțională și mentală experimentată de persoanele care gestionează intens diabetul lor pe o perioadă extinsă de timp. Aceasta este adesea caracterizată de o senzație de copleșire, frustrare și pierdere a motivației în gestionarea eficientă a bolii. Persoanele cu diabet de tip 1 pot experimenta burnout din cauza dificultăților legate de monitorizarea constantă a nivelurilor de zahăr din sânge, administrarea de insulină, ajustarea dozelor la numărul de carbohidrați și gestionarea provocărilor cotidiene ale vieții cu o afecțiune cronică. Burnoutul poate duce la o reducere a respectării sarcinilor de gestionare a diabetului, la un control scăzut al nivelului de zahăr din sânge, la creșterea riscului de complicații și la impact negativ asupra calității vieții.
