Tulburarea de alimentație compulsivă (TAC), cunoscută și sub denumirea de “binge eating disorder”, este o afecțiune caracterizată prin episoade recurente de consum excesiv de alimente „interzise”, „periculoase”, „care îngrasă”, de regulă alimente dulci cu conținut ridicat de grăsimi, într-un timp scurt (2 ore), însoțite de o senzație de pierderea controlului și de sentimente de rușine, dezgust și vinovăție. În studii de laborator cu voluntari, numărul de calorii într-un episod de mâncat compulsiv la 1 din 5 subiecți depășește 5000 de calorii. Ocazional, unele persoane raportează 15000 – 20000 calorii într-un singur episod de hiperfagie.
Printre factorii declanșatori se numără stresul, nevoia de a mânca tot timpul ceva, singurătatea, poftele pentru anumite alimente, gândurile constante la mâncare, asocierea cu mersul acasă după serviciu și plictiseala. Această tulburare este cea mai frecvent întâlnită dintre tulburările de comportament alimentar, cu incidență crescută la femei și mai ales la persoanele cu diabet tip 2.
- Consumul unei cantități mari de alimente într-o perioadă relativ scurtă (e.g. 2 ore);
- Sentimentul pierderii controlului asupra comportamentului alimentar în timpul acestui episod;
- Consumul rapid de alimente, până în punctul de sațietate dureroasă;
- Consumul de cantități mari de alimente chiar și atunci când nu există senzație de foame;
- Consumul solitar sau în secret al alimentelor;
- Sentimente de dezgust, vinovăție sau tristețe după astfel de episoade.
Episoadele de hiperfagie trebuie să apară cel puțin o dată pe săptămână, timp de cel puțin 3 luni.
Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) este cea mai comună formă de tratament pentru alimentația compulsivă și implică identificarea și modificarea gândurilor și comportamentelor disfuncționale legate de sentimentele de rușine, dezgust și vinovăție. Terapia te ajută să capeți încredere că vei fi capabil să controlezi episoadele de mâncat compulsiv.
Prin terapie pot fi identificați factorii declanșatori pentru mâncatul compulsiv:
- Amânarea meselor pentru perioade lungi de timp
- Diminuarea totală cantității de mâncare
- Evitarea consumului anumitor alimente
- Diete cu reguli foarte stricte
Monitorizarea alimentației: informațiile colectate ajută la indentificarea problemelor care mențin mâncatul compulsiv și ajută vizualizarea unui proces în schimbare.
Stablirea unui orar de mese regulate: Mâncatul ar trebui dictat de un plan orchestrat înainte și nu de senzația urgentă de foame sau nevoia de a mânca ceva. Dacă mâncatul este prea haotic este posibil să fie nevoie de o implemenare progresivă.
Găsirea unor alternative la mâncatul compulsiv: creșterea toleranței la impulsul de a mânca acum. De regulă sunt activități dinamice, care fac plăcere și realiste în sensul de a fi făcute real, nu doar ca opțiuni verbale.
Rezolvarea problemelor: Cele mai multe episoade de mâncat compulsiv sunt declanșate de evenimente neplăcute sau probleme interpersonale. Este important să dezvolți abilități care te ajută să găsești soluții mai adaptate.
Diminuarea preocupărilor legate de greutate și aspect fizic: Creșterea importanței altor arii ale vieții.
Antidepresivele, în special inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI), s-au dovedit eficiente în tratamentul tulburării de alimentație compulsivă.
Dimesilatul de lisdexamfetamină
Medicament inițial destinat pentru tulburarea hiperactivă cu deficit de atenție (ADHD), a fost primul medicament aprobat de către Administrația pentru Alimente și Medicamente (FDA) pentru tratamentul tulburării de alimentație excesivă moderată până la severă la adulți.
Topiramat, un anticonvulsivant
Deși este în mod obișnuit utilizat pentru controlul convulsiilor, s-a constatat că topiramatul poate diminua episoadele de alimentație excesivă.
